put your hand on your heart and tell me

scriu din ce in ce mai rar, dar fac din ce in ce mai multe salturi.. inca din noaptea aia in care ploua torential, iar tu te rugai de mine sa traim clipa, mi am dat seama ca trebuie sa sar. sa sar cat mai mult si cat mai artistic. nu te gandi la o broscuta, gandeste te mai degraba la o balerina - inalt, gratios si fatidic in orice clipa.
imi scrii numele in nisip. esti prima persoana. litere mari, apasate, decorate, sigure pe ele, iar eu le citesc, zambesc si inchid ochii. ma bucur ca ne a despartit un suras.
incerc sa dau cat mult.. nu mi doresc decat sa am langa mine o persoana care sa fie ca mine, in care sa ma oglindesc. iar ea sa aiba orice forma, orice legatura, orice destin deja implinit. caci de abia acum incep sa inteleg anumite lucruri. fericirea vine in ce forma vrea, iar eu nu am de ce sa o modelez.
glumele vechi merg la oricine, fie el si nou.
colorez iar, pictez, desenez, fac noduri elastice, lipesc. nu am mai facut asta de cand ai venit tu, iar atunci cand ai plecat, am ascuns si eu culorile. nustu de ce m am simtit mai vinovata - ca te am facut sa pleci sau ca am uitat de culori.
incerc sa mi aleg drumurile incat sa mi fie bine.. egoist, stiu! cred ca e pentru prima data. pe unii ii las in urma, desi nu vreau, desi stiu ca o sa fie mereu acolo lipiti de sufletu meu pentru ca nu pot lasa de izbeliste un om pierdut, decat pentru o perioada de egoism scurta.. respir, visez, inteleg si ma intorc.. mai devreme sau mai tarziu.
simt ca inca nu mi incheaga cuvintele.. monstru verde inca nu vrea sa iasa la iveala ca acum un an.
calutu incepe sa fie din ce in ce mai distant, galopu lui se aude din ce in ce mai incet. o sa mi fie dor de zgomotul tau adus de cainele roz cu nasu ca un nasture maro.
vreau sa facem un exercitiu de sinceritate.. fata de tine, fata de mine.. cu cat ascunzi mai mult, cu atat ne bucuram mai putin.
m au trecut cu putin timp in urma fiorii alegerilor.. m am intrebat sec, dar fara frica, cateva nopti la rand, daca am facut alegerea potrivita, daca a fost intelept sa nu fug si sa raman sa mi infrunt temerile. dar in adancul meu stiu ca e pasu cel corect, ca trebuia sa fac loc indeplinrii unui alt vis al unei alte persoane. nu poti strica o alta viata doar pentru ca alegi sa nu fi curajos.
descopar drumuri noi.. as putea crede ca sunt fericita, dar e doar o iluzie, caci stiu ca in curand voi cere mai mult si nu mi se va da.
cred ca incep sa mi invat lectiile

baby, there's a shark in the water

nu am mai scris de un car de ani, desi as fi avut multe cuvinte intortocheate de scris undeva.. oriunde.. da nu am vrut. am, ca de obicei, niste ramasite de idei notate pe un colt de hartie sau pe un post it, pe restu le am pastrat in mine. poate picteaza ceva frumos, poate nu.
ma simt de parca as fi visat ultimele 5 luni, poate inca visez.. sau poate ca e o iluzie si e, de fapt, un cosmar. nu mi dau seama inca, nu pot sa definesc. oricum nu le regret. nu regret faptu ca am descoperit ca pot sa traiesc simultan pe mai multe planuri fara ca multa lume sa realizeze ca la un moment dat ceasu a ticait mai tare pentru mine, ca lumina care asta iarna mi se parea mult prea puternica pentru un vis, acum de abia se mai vede, ca am mai putin decat atunci cand am inceput, ca am ajuns la acel departe, dar nu era vorba de departele tau, ci de al meu, ca am invatat sa iubesc si altfel, ca in sfarsit ti am aflat secretul. si nu, nu te grabi sa presupui, caci vei presupune prost. nu am gasit fericirea, ci doar linistea. si nu aia din tine, ci din mine.
sunt, mai nou, compusa din fragmentele mici, provenite de la diferite persoane- atat recompense, cat si multumiri. nu am multa putere in mine, dar nustu cum se face ca mereu sustin pe cineva. inainte asteptam un raspuns, ma gandeam ca asa ar fi uman. acum pun punct. e mai bine asa pentru mine. ce i dat, e dat, iar ce e dat din suflet, chiar nu ar trebui sa primeasca un raspuns, caci atunci nu ar mai fi dat cu bunavoie, ci cu un anume scop. si nu ti face griji, bunavointa e platita, pe un alt plan, de o alta persoana, e o spirala si nicidecum o egalitate a gesturilor.
mereu m a surprins faptu ca noi doi ajungem la aceleasi concluzii cam in aceeasi perioada. pot sa inteleg perfect ce spui si, mai mult de atat, imi citesc gandurile in randurile tale. parca ne am maturiza intr un mod sincronizat. e un sentiment fascinant pe care il am de fiecare data cand ma regasesc in tine intr un mod sau altu.
nici eu nu prea mai am tendinta sa urasc, sa ma supar sau sa port pica. demontez problema pe cat posibil, localizez sursa ebuniei si incerc sa o rezolv. sau alteori incerc sa nu pun la suflet. nu vreau sa ma mai impiedic de lucruri meschine. poate ca nici tu nu stii ce vrei sa zici exact, poate ca ti versi frustrarile pe prima persoana din calea ta, iar eu am ghinionu de a fi exact aia. nu mi mai pasa. fiecare face cum crede de cuviinta.
daca nu e cineva de acord cu tine, nu inseamna ca drumu ales nu e ala corect. e al tau. e dorinta ta. suntem compusi din prea multe greseli minore ca sa mai conteze inca una.
eu oricum nu te voi judeca. mie poti sa mi spui secretu tau.

one fine day

azi e o zi perfecta.
ploaia asta ma face sa simt mirosu de primavara, racoarea aia de sub umbrela, cand ti se face pielea de gaina la fiecare pala de vant, atentia aia naiva de a nu calca pe nici un melc, dorinta de a sta sub plapuma cu geamu deschis si de a respira aeru rece si curat
imi aduce aminte de tristetea aia oribila pe care o aveam in timp ce calcam pe clape pe bulevard si nu eram decat eu sub umbrela cu bruno si gandurile mele disperate legat de ceva ce tocmai piedusem cu viteza luminii fara a sti exact care e motivul. nu ca acum, dupa atatea luni, as sti. inca mi doresc sa aflu.

lots and lots of ladybugs

pot sa trec de la iubire la ura in mai putin de un minut.. fara sa se suprapuna intr un mod subiectiv pe cat posibil de obiectiv. da, stiu, iar te am pierdut. nu i bai. problema e ca dragostea nu scuza nesimtirea, indiferent cat de reala si inocenta ar fi. si asta pentru ca iubirea ar trebui sa insemne respect.
nu i asa ca e aiurea ca de abia acum, la sfarsit, incepem sa ne aratam cat tinem unii la altii? sau asa e treaba? de abia acum avem curaju sa ne afisam adevaratele atasamente..
imi place sa citesc sfarsitu cartilor inainte de a le cumpara, sa vad sfarsitu filmului inainte de a l vedea. stiu, ebunie maxima. dar probabil ca fac asta pentru ca mie imi lipseste finalu oricarui lucru pe care il incep. nu am sfarsit pentru ca mi e frica de sfarsit, mi e frica de niciodata spus intr un mod clar. viata e prea lunga ca sa desemnez eu un sfarsit pentru un lucru din viata mea. sau poate folosesc scuza asta pentru ca mi e pur si simplu frica.
mi e pofta sa mananc o tarta cu capsune facuta de bunica, niste stafide in rom, o felie de tort dobos facut de tanti ria si niste clatite cu dulceata de visine usor zaharisita
vreau sa stau in fata geamului si sa simt racoarea puternica a unei ploi torentiale de vara, sa stau pe balconu de la etaju 7 si sa ma uit in jos in timp ce mi transpira mainile pe balustrada, sa topai zambind pe mendeleev cu o punga cu nimicuri de la hippie, sa alerg cu picioarele goale prin iarba umeda si mereu sa am impresia ca o sa vin in cap
in another place i see a different you
imi place sa am secrete, sa am lucrurile mele la care sa zambesc, iar atunci cand sunt intrebata de ce zambesc, sa inventez ceva naiv.. caci da, sunt multe lucruri pe care nimeni nu le stie despre mine, indiferent de cata vreme m ar cunoaste. si uneori, ma scapa gura ca pe ultima proasta si mi irosesc un secret.. atunci cred ca ar trebui sa mi dau seama ca incepe sfarsitu fericirii mele. imi pare rau ca uneori nu stiu sa ascult ce ma sfatuieste lumea, ca ma incapatanez sa mi repet aceleasi greseli si sa ajung la acelasi inevitabil capat de drum, caci stii... lumea nu se bucura de feiricirea nimanui, capra vecinului trebuie sa moara ca sa fie si celalalt la fel de nefericit, chiar daca ti se zice ca vecinului i se doreste viata vesnica si multa fericire alaturi de capra, inima tot aia gandeste.
mi am dat seama azi ca problema cu increderea langa cine as dormi nu mi rezolva dilema, caci momentan nu as avea incredere sa dorm langa nimeni.
dragele buburuze pe care le iubesc infinit au inceput sa misune pe langa mine in pat.. mi se pare fascinant, asa ceva nu mi imaginam niciodata ca am sa patesc, iar asta ma incanta teribil.
as vrea sa am mereu in suflet bucuria din dimineata de 18 iulie, bucuria aia stupida cand deschid telefonu si ma asteapta mesajele, unu langa altu, de la persoanele cele mai importante din viata mea, toate certandu ma ca am fost prea egoista ca nu am vrut sa le aud cum imi sarbatoresc anual batranetile la miez de noapte.
m am laudat mereu ca stiu sa iubesc, ca eu fac mereu sacrificiile cele mai mari. de data asta se pare ca nu sta treaba chiar asa. de data asta mi am dat seama ca tu ma iubesti mai mult decat te iubesc eu, desi nu cu multa vreme in urma as fi putut jura exact opusu. ei bine, nu i asa, recunosc. ma iubesti enorm! iar eu mai am mult pana acolo.. mai e mult pana departe.
you give it all but I want more

let's waste time chasing cars

nu mai am nici un inceput si nici un sfarsit.. in nici o actiune de care ma apuc.
habar nu am cand a trecut ultima luna din viata mea.. probabil desenand posibile patratele legate de problemele care se tot ivesc atunci cand mi e lumea mai draga.. nu inteleg cum de reusesc mereu sa am parte de alta problema.. de parca nu mi ar fi indeajuns ce am adunat pana acum.
ai inceput sa i spui cuvintele... sa faci ce face si el, exact in aceleasi zile.. nu mi dau seama ce inseamna asta, daca e de bine, daca e de rau.. daca tu esti aici ca sa l inlocuiesti, sa imi arati o comparatie sau pur si simplu sa adancesti fiecare zi si actiune pe care el nu o adancise indeajuns de mult incat sa mi se para absolut infioratore..
fuzumz mi a spus senina ca totu are un scop.. deja incep sa o cred din ce in ce mai tare, iar timing u meu e grotesc.. sincronizat la secunda.. absurditatea experientelor prin care trec si care par a fi determinate de gandurile mele anterioare, ma uimeste tot mai tare.
ceva ma impiedica sa ajung la tine, sa reluam jocu de sah.. ce i drept nici eu nu ma straduiesc sa aranjez piesele, desi imi doresc oarecum asta.. dar mi e tare frica sa nu aud din nou 'sah mat' din partea ta.. ai tu un stil ciudat de a fugi atunci cand ma astept mai putin.
te simt mai bine decat stii.. din pacate, cred.. ma uimeste chestia asta.. ma uimeste legatura stabilita intr un timp atat de scurt.. sau poate atat de lung.. inca nu stiu de unde trebuie sa numar. incep sa mi dau seama de unele lucruri.. mi se aprind beculete si imi lumineaza calea catre sufletu tau.. tacerea asta ma face sa inteleg multe, mult mai multe decat atunci cand eram orbita de anxietatea pe care mi o provoca.. tot ceea ce uram, incep sa apreciez.. arata mult mai bine decat alte oferte, desi acum doua luni nu as fi zis asta, nu as fi crezut ca exact asta imi doresc de fapt si ca ceea ce credeam atunci ca mi doresc era doar o iluzie imprumutata de la altii, un model de fericire aparenta furat de la niste fericiti temporar.. incep sa ti vad gesturile intr o cu totu alta lumina, asocierile, cuvintele, ideile, promisiunile., imi dau seama ca nu ma minteai, asa cum credeam.. ceea ce ma face sa inteleg ca uneori pauzele nu fragmenteaza, ci intaresc.
how come i end up where i started?

at the end of august

am iarasi zile de mami.. uitasem cat de mult imi place sa ma agit in fiecare dimineata, sa fac patu pe jumate adormita, sa pregatesc pachetelu, sa vin seara acasa cu bombonele, clatitute, sa ne certam la interfon pana sa ma lase copila sa intru, sa mancam ciocolata si inghetata pana ni se face rau in timp ce ne spunem supararile, sa ne uitam la gonzo, sa dorm cu ea lipita de mine indiferent de ce miscare as face, sa am mana ei inclestata pe aratatoru meu.. e "cute"!
mi e dor de zilele alea de martie in care adormeam in fiecare seara cu vaza cu frezii langa pat.. ma asteptau vesele, chiar si in miez de noapte, iar cand deschideam ochii, ma faceau mereu sa zambesc.. si mi e dor si de zilele alea de mai pe care le am dormit.. stii tu, alea cand somnu ma facea mai fericita decat orice, cand negam ca sunt trista din cauza mutarilor gresite de pe tabla mea de sah, zilele in care toata lumea credea ca rezolvarea mea e un caine roz cu dreads-uri si nu tocmai lucru de care fugeam.. mi e dor de zilele alea de resemnare stabila, cand stiam ca asta e, gogule, pana acolo mi a fost, fara regrete sau sentimentu ca as fi fost folosita.
se pare ca stiu cum sa incurajez oamenii din jur meu sa si urmeze visu.. nu stiam ca fac asta, ca ok u meu naiv, dar spus cu incredere, urmat de niste argumente cvasi logice, le da si lor incredere sa faca marele pas..
zapada ma face mereu sa mi analizez inima.. nustu de ce.. frigu ala ud si alb imi concentreaza gandurile spre ce simt.. se pare ca sufar cu diferenta intre a iubi/a fi indragostit/a tine la cineva.. inca nu mi dau seama ce desemneaza fiecare cu exactitate.. stiu doar ca ideea de a fi indragostit nu ma impresioneaza, efemeritatea nu m a pasionat niciodata, imi da prea multe batai de cap.. mai stiu ca iubirea e ceva ce simti cu greu pentru cineva si ca rareori e adevarata, de multe ori e doar o iluzie, un fel frumos de a denumi atasamentu si obisnuinta.. asa ca se pare ca esenta pentru mine sta in a tine.. to have and to hold, i guess. ce inseamna pentru mine asta? - sa spui cuiva sanatate dupa ce stranuta, desi stii ca nu o sa te auda pentru ca sunt prea multe usi intre voi, sa le cumperi ghiocei si ursuleti cu imbratisari doar pentru ca stii ca nu se asteapta la asa ceva, sa le lasi mesaje pe post it uri ascunse prin buzunare sau cutiute, sa te rogi pentru ei sperand ca te ai rugat pentru ce aveau nevoie, sa ii spui ca inca tii minte ce te a invatat in copilarie - unde sunt caru mare, mic, venus si o gramada de alte lucruri pe care o domnisoara trebuie sa le respecte pentru a fi respectata, sa o suni sa ii lauzi prajiturile, desi poate ca iar a gresit reteta, sa fii rea cu ea doar pentru ca asa stii ca o sa analizeze un pic mai obiectiv situatia, sa mangai umaru de gogosar de langa tine in timp de doarme, de fiecare data cand tresare, cu speranta ca poate asa se linisteste, sa trimiti declaratii dubioase in fiecare noapte in speranta ca asa o sa zambeasca buburuza singuratica, sa ii inchizi ei geamu ca sa nu doarma in frig si pe el sa l trimiti la culcare dupa ce a adormit pe canapea la televizor incercand sa si lungeasca ziua pe cat de mult posibil, sa ii asculti fiecare interviu si sa dai un search pe gugal din cand in cand ca sa stii in mare ce i se mai intampla, desi nu mai exista cuvinte intre voi si, aparent, nici sentimente.
don't bring around the cloud to rain on my parade

now i'm through with the new you

semeni vant, culegi furtuna.. ce ti doresti, exact aia primesti.. nu te mai plange in final. nu are nici un sens.. fa ceva, gandeste te, deschide ti inima si simte.. aia e ce trebuie sa faci.. presimt ca o sa ma intrebi de logica.. ce logica? nimic nu are sens, nimic nu are logica, orice problema are prea multe fete ca sa fie analizata din punct de vedere logic.. adevar? care adevar..? al meu? al tau?.... normalitate? aia pe care tu o consideri anormala caci ai alte conceptii despre viata decat ale mele? si deci, in loc sa bajbai prin intunericu logicii, dreptatii si normalitatii tale, nu mai bine simti?
vreau sa fiu zana zanelor.. daca ti doresti ceva, vreau sa te sprijin sa ai parte de ce ti doresti.. mereu mi am dorit pe cineva care sa nu ma intrebe de ce vreau ceva, sa nu mi disece visu, sa il sustina.. asa cum e el.. bun, rau.. sa aiba incredere in decizia pe care am luat o.. si daca nu am luat o decizie buna, atunci sa mi sustina nebunia.. oricum nu as fi pretins sa ma adune de pe jos in cazul unui esec.. inca reusesc sa ma aduc singura, orice ar fi.. am invatat ca raspunsurile si solutiile la orice problema stau in mine, tre doar sa ma ascult si totu o sa fie bine, indiferent de ce se intampla.
mi e dor sa pictez.. sa iau pensula in mana si sa vad culori, puncte, tuse, sa am chef sa ma murdaresc, sa am chef sa stau pe jos atata vreme si sa visez cu degetele..